Fluorul este pentru unii doar un cuvânt din dicționar sau poate un element din tabelul lui Mendeleev, în timp ce pentru cunoscători reprezintă o substanță de temut.  Cu toate acestea, nu puține sunt alimentele “îmbogățite” cu fluor, pe care le consumăm zilnic: apa potabilă, pasta de dinți sau ceaiul negru/roșu, conservele din pește, sarea neagră/roșie, etc. Pe lângă acestea, fluorul mai este prezent și în cipurile computerelor, materialele plastice, teflon, ceramică, cărămidă, ierbicide, insecticide sau medicamente (antidepresive, anestezice, pilule hormonale, analgezice sau medicamentele pentru osteoporoză). Până să apăra studiile care combat beneficiile  fluorului, acesta era considerat bun pentru sănătatea dinților și mai ales pentru copii. E drept, există câteva beneficii ale fluorului, dar sunt nesemnificative în comparație cu efectele sale nocive.

Fluorul este astăzi clasificat de specialiști ca neurotoxină și inclus în aceeași categorie cu arsenicul, plumbul sau mercurul, chimicale industriale responsabile de multiple cazuri de dislexie, afecțiuni cognitive, scăderea coeficientului de inteligență al copiilor și a performanțelor școlare, precum și la declanșarea maladiei Alzheimer. Excesul de fluor, în special cel artificial, are efecte extrem de toxice: facilitează calcifierea ligamentelor și a tendoanelor, oasele devenind mai dure și mai casante, inhibă enzimele ce participă la construcția osoasă și dentară, duce la calcificări ale glandei pineale, afectează și celelalte glande endocrine, lezează rinichii, ficatul și inima, perturbă sistemul imunitar, are acțiune toxică asupra sistemului nervos. Doar 200 mg de fluor este suficient pentru a ucide un copil și doar 3-5 grame (o linguriță) este destul pentru a ucide un adult. Atât copiii (prin înghițirea tabletelor sau gelurilor cu fluor) cât și adulții (accidente implicând echipamente și filtre ale dispozitivelor de dializă) au murit din cauza expunerii excesive la fluor.

Cât de periculoasă este apa cu fluor?

Cercetările recente arată că apa fluorizată artificial nu are aceleași proprietăți ca cea fluorizată natural (în care se regăsesc fluorură de calciu și de magneziu, împreună cu alte minerale care îi scad absorbția și toxicitatea). Studiile arată că apa naturală care conține fluoruri este de 85 de ori mai puțin toxică decât cea fluorurat[ în mod artificial.

 În cea mai mare parte, fluorul este folosit pentru tratarea apei potabile, iar fluorura de sodiu  din apa potabilă (diferită de fluorura de calciu care se găsește în stare naturală în concentrație scăzută în apă) a fost asociată cu multiple decese cauzate de cancere galopante (la nivelul cavității bucale, cancer uterin, osos sau de ficat). De altfel, pe vremuri, fluorura de sodiu, acest reziduu industrial care conține și mici cantități de mercur, beriliu și arsenic, era folosită cu succes ca otravă pentru șobolani sau ca insecticid.

Publicația americană de specialitate, "Dispensary Magazine", atrage atenția că „fluorul și compușii fluorurati sunt otrăvuri extrem de violente pentru toate tipurile de țesuturi, din cauză că precipită calciul“, fapt ce poate conduce la paralizie cerebrală, șoc hipotensiv, insuficiență respiratorie și în final deces. Ingerarea constantă de doze neletale (din apa potabilă și pastele de dinți cu fluor), chiar și în cantităti mici, determină o inhibare permanentă a creșterii și dezvoltării normale a organismului. Unele țesuturi acumulează mult mai mult fluor decât altele, iar acest lucru arată că fluorul reprezintă una din cauzele bolilor cronice și că efectele sale distructive sunt incomparabil mai mari decât prevenirea cariilor dentare, dacă este administrat pe termen lung.

Ce nu știați despre fluor?

Fluorul nu este un nutrient esențial - nu există nicio afecțiune umană cauzată de carența de fluor în organism: cu alte cuvinte putem avea dinți foarte sănătoși fără fluor.

Fluorul este cancerigen - Un studiu făcut în USA de National Cancer Institute (NCI)  a relevat o creștere semnificativă a numărului de tineri afectați de cancer osos în zonele fluorizate față de cele în care apa nu a fost tratată. În plus, ingerarea lui crește riscul îmbolnăvirii cu toate tipurile de cancer cu 5%.

 Fluorul este foarte activ, chiar și în cantități infime inhibând numeroase enzime și este mutagen-determină mutații genetice la nivel ADN.

 Fluorul în exces provoacă infertilitate - S-a descoperit că infertilitatea la femei crește odată cu creșterea procentului de fluor din apă. Cercetătorii Asociației Americane pentru Hrană și Medicamente (FDA)  au semnalat o strânsă legătură între scăderea fertilității la femeile cu vârstă cuprinsă între 10 și 49 de ani și creșterea nivelului de fluor. De asemenea au semnalat și faptul că acest lucru este valabil pentru toate speciile de animale.

 Sugestii pentru reducerea expunerii la fluor

 Citiți întotdeauna etichetele de pe băuturile îmbuteliate: dacă nu sunt fabricate folosind apă distilată sau apă purificată prin procesul de osmoză inversă, atunci probabil sunt realizate din apă fluourată din sistemul public de distribuție a apei.

Consumați alimente bogate în iod, magneziu, seleniu, bor, evitați sedentarismul, adoptați o  dietă vegetariană, bazată  pe legume, plante, polen crud,  păstură, semințe crude, nuci, etc.

 Folosiți pastă de dinți și apă fără/cât mai săracă în fluor.

 Nu luați suplimente cu fluor.

Cereți, contra cost, un buletin de analiză a apei  efectuat în cadrul unui laborator înregistrat la Ministerul Sănătății. Indiferent de sursa de proveniență a apei (îmbuteliată sau „de izvor”)  nu puține sunt pericolele care sălășluiesc în aceste surse. În sol și implicit în pânza freatică se întâlnesc adesea substanțe precum pesticidele care pot provoca afecțiuni ale ficatului, splinei sau rinichilor.

Înlocuiți apa de la robinet și chiar pe cea îmbuteliată cu o apă care conține o cantitate scăzută de fluor și un ph de peste 9.60.

Cunoscută incă din vremea tracilor și cu un ph unic de de 9,65, apa minerală Gorna Bania, izvorată din Munții Lyulin (Bulgaria) posedă calităti excelente și o acțiune antitoxică, antisclerotică și antigerontologică.

Pură, naturală, limpede, fără culoare și miros, având un conținut scăzut de fluor (0,23 mg/l) și un conținut de sodiu adecvat (39,75 mg/l), apa Gorna Bania este una dintre apele cel mai puțin mineralizate din Europa (153 mg/l) și datorită acestui fapt este lipsită de contraindicații și ușor acceptată de corpul uman. În plus, nu conține niciun fel de metale grele sau alte elemente care prin acumulare ar putea dăuna organismului uman. 

 Aceste calităti o fac potrivită pentru consumul zilnic și după opinia specialiștilor, poate fi  consumată în cantităti nelimitate, inclusiv de copii, ca un înlocuitor permanent al apei din rețeaua de apă potabilă din apartamente.

Consumul regulat de apă Gorna Bania aduce beneficii în cazul tulburărilor gastrointestinale, renale și urologice, probleme ale vezicii biliară sau ficat.

 Primele cercetări ale apei Gorna Bania au fost făcute în 1887. Toate analizele ulterioare au dovedit compoziția sa stabilă din punct de vedere fizic și chimic, precum și puritatea sa microbiologică. Acest lucru se datorează atât originii sale abisale (mai mult de 600 m adâncime, ceea ce exclude orice contaminare externă sau influență a condițiilor meteorologice nefavorabile), cât și stabilitătii în timp a compoziției sale chimice.

 Cercetările experimentale cu apa minerală Gorna Bania au arătat că, în urma contaminării sale artificiale cu  bacterii, este impiedicată dezvoltarea bacteriilor pentru o perioadă de 10 zile, realizându-se totodată și un efect de purificare.

 Proprietătile medicale ale apei Gorna Bania sunt definite prin conținutul său redus de minerale și prezența ionilor de hidrocarburi, sulfat și sodiu. Consumul acestei ape în cadrul unui tratament aduce beneficii în principal la nivelul tractului gastro-intestinal, ficatului și sistemului renal. De asemenea, apa Gorna Bania ajută la reducerea usoară a hiperacidității sucului gastric. Prezența acidului metasilicic într-o stare coloidala are un efect de detoxifiere.

 Folosită în terapiile de prevenție (prin încălzire pană la 35-37 grade Celsius)  Gorna Bania are efecte pozitive în cazul afecțiunilor precum: boli gastro-intestinale (gastrită cronică  gastroduodenită, ulcer, enterocolită, etc.) boli ale bilei sau vezicii urinare (colelitiază, colecistite cronice, colangitei, colangiohepatita, hepatită cronică, dischinezie biliară, etc.), boli ale rinichilor,  boli urologice (pielonefrită cronică  , nefrolitiază, urolitiazei, etc.), boli metabolice (guta, obezitatea, diabetul, etc.)

 Apa minerală Gorna Bania trebuie folosită  în terapiile de prevenție numai la recomandarea medicului, urmând prescripția medicală în privința cantității apei, a temperaturii acesteia, a  modului de administrare și a  duratei tratamentului. 

 Atunci când este folosită pentru inhalații (după incălzirea corespunzătoare pană la 33-35 grade Celsius),  apa Gorna Bania are efecte pozitive în cazul oricăror boli cronice ale tractului respirator superior  sau inferior, fiind indicată pentru balneoterapie, dar și pentru boli ale sistemului locomotor (degenerative  inflamatorii/ remisie/boli comune, cum ar fi spondiloartria, spondiloartrita anchilozantă, etc.) boli ale sistemului nervos periferic (discopatii, radiculite, plexitis, poliradiculonevrită, etc.); traumatisme ortopedice (exerciții post-traumatice  sau post-operatorii); boli cronice ale organelor interne (tractul gastro-intestinal, fiere,  ficat sau  sistemul renal).

Găsiți apa Gorna Bania exclusiv în Băcănia Naturistă, AICI.