Excesul de sare dăunează sănătății, mai ales cel de sare iodată. Dincolo de sfaturile mediatizate la tv sau citite prin reviste, se ascunde pura realitate. Într-adevăr, echilibrul este cheia în toate, dar pentru cei care sunt preocupați de sănătatea lor, probabil că nu mai e o surpriză că sarea iodată intră în aceeași categorie cu zahărul alb, adică periculoasă.

Din 2012, printr-o hotărâre de guvern (HG 568/2012) s-a impus în România ca toată sarea din comerț să fie iodată și s-a interzis comercializarea sării neiodate “în scopul prevenirii tulburărilor provenite de carența de iod” precum hipotiroidia sau gușa endemică, deși existau doar 8543 de cazuri în România la momentul respectiv și doar o mică parte dintre acestea erau cauzate de deficitul de iod, conform datelor oferite, la vremea respectivă, de prof. dr. Pavel Chirilă, medic primar de boli interne, supraspecializat în fitoterapie și homeopatie.

Astfel, sarea iodată a ajuns să fie prezentă astăzi peste tot: în produse de patiserie și panificație, în preparate din carne, în lactate, în orice aliment procesat, fiind vrând-nevrând consumată în exces. Realitatea și datele statistice ale Ministerului Sănătății au dovedit cu timpul că măsura iodarii obligatorie a sării a înrăutățit de fapt starea de sănătate a românilor, în loc să o amelioreze. Numărul cancerelor tiroidiene, a hipertiroidiilor, a dereglărilor hormonale și a altor afecțiuni cauzate de consumul de iod în exces (șoc anafilactic, infertilitate, alergii, etc) a crescut.

Pentru ca iodul să fie stabilizat în sare se folosește iodură de potasiu și iradierea. Sau poate nu știați că pentru ca sarea fină iodată să nu se aglomereze la umiditate se folosesc antiaglomeranții E 535 și E 536, două ferocianuri care la temperatură de peste 100gC (de exemplu când preparăm mâncarea) se descompun cu formare de cianură de potasiu-o otravă.

Împotriva iodarii universale a sării au protestat în mai multe rânduri Asociația Română a Cărnii, Asociația pentru Protecția Consumatorilor, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi – șeful Institutului de Cercetări Alimentare, prof. dr. Pavel Chirilă. Avertismentele acestora însă au fost ignorate și sunt în continuare, deși e clar că nu toți avem aceleași nevoi de iod și chiar dacă am presupune că am avea, nu am putea să cuantificăm zilnic dacă aportul lui este cel necesar. Doar pentru cei 8543 de hipotiroidieni este corect să fie iodați 21 milioane de oameni? Firește că este total nerecomandat să ne tratam cu iod dacă nu suferim de hipotiroidism.

Cum alegem sarea potrivită?

Sarea este de trei tipuri: sarea gemă, sarea de mare și sarea de masă, iar fiecare dintre acestea se deosebește prin proveniența și componența chimică. În plus, felul și cantitatea sării poate amplifica nu doar sănătatea hranei, ci și gustul.

Sarea gemă, nefiltrată, este o sare care se extrage din saline, are o compoziție chimică similară sângelui și conține magneziu și potasiu, ambele fiind necesare pentru optima funcționare a corpului și pentru a face posibil metabolismul sodiului.

Sarea de mare este o sare extrasă din mare (de preferat cea care este extrasă prin uscare la soare), iar sarea de masă este sarea rafinată la care se adaugă iod. Sarea, când este rafinată, pierde toate oligomineralele pe care sarea nerafinată le are din belșug.  Știați că sarea mai este rafinată și pentru a fi utilizată ca materie primă în industria pentru explozivi și armament deoarece aceste industrii cer doar cea mai pură clorură de sodiu? O parte din ea este apoi “accidental” trecută ca sare alimentară.

Experții în alimentație spun că dacă pe eticheta ambalajului scrie „clorură de sodiu”, atunci ceea ce avem nu este altceva decât sare rafinată. Un alt indicator este culoarea sării. Alb pur înseamnă rafinat, gri-alb sau roz înseamnă nerafinat. Practic, mineralele sunt reprezentate prin culoare, iar sarea nerafinată, așa cum este ea de la natură/din pământ, poate conține 90 sau mai multe oligoelemente diferite.

Printre cele mai pure forme de sare și o alternativă 100% sigură la sarea din comerț sunt: sarea de Himalaya și sarea de mare naturală sau sarea de mare Siciliană (denumire de origine controlată -"Sale marino di Trapani" -aceasta era expediată pe corăbii, în secolele trecute, la curtea reginei Angliei), obținută prin evaporare la soare, fără unelte mecanizate.

Consecințele excesului de iod

• hipertiroidii induse la eutiroidieni
• creșterea numărului de cancere tiroidiene
• creșterea volumului glandei tiroide
• afectarea vederii prin toxicitate directă asupra retinei
• majorarea constanța a Basedow-ului autoimun
• hipotiroidie indusă prin iod
• tiroidită Hashimoto
• creșterea cancerelor tiroidiene papilare.
Și pericolele nu se opresc aici...

Alte surse secrete de iod sunt medicamentele, siropurile pentru tuse, expectorantele, steroizii, medicația pentru inimă, dezinfectante și altele similare. Există doar un sfârșit logic al acestei povești: supraîncărcarea cu iod, în consecință tulburări metabolice și proastă funcționare a sistemului imunitar.

Concluzia este evidentă: evitați sarea iodată!